Când războiul la scară largă din Ucraina a început în februarie 2022, Victoria s-a confruntat cu o decizie pe care niciun părinte nu ar trebui să fie nevoit să o ia vreodată – să plece de acasă pentru a-și proteja copiii. Au fugit din orașul lor natal, Kamianske, din regiunea Dnipropetrovsk, lăsând în urmă tot ce le era cunoscut, stabilitatea și viața pe care o construiseră cu grijă.
Victoria a trecut granița în Republica Moldova pe 6 martie 2022, împreună cu cei doi copii – Melania, de 8 ani, și Dania, de 10 ani. Pentru ea, a fost prima dată când a trecut o frontieră.
„Era prima dată când familia noastră încerca să plece undeva împreună. Până la invazia la scară largă nu reușisem niciodată să ieșim din țară”, își amintește ea.
Au ajuns în Republica Moldova și au găsit refugiu temporar în satul Chirșova. Ceea ce a început ca o soluție de urgență a devenit, treptat, locul în care și-au reconstruit viața pas cu pas. Primele luni au fost marcate de incertitudine și o presiune emoțională puternică.
„Primele luni au fost un stres psihologic uriaș. Pur și simplu nu puteam accepta că asemenea lucruri se pot întâmpla în secolul XXI”, spune ea.
În același timp, copiii au trebuit să se adapteze la o limbă nouă, colegi noi și rutine necunoscute, în timp ce încercau să proceseze experiența strămutării. Înscrierea la gimnaziul local a ajutat la restabilirea unei structuri. Treptat, și-au făcut prieteni, s-au adaptat la noul mediu și au recăpătat un sentiment de normalitate în viața de zi cu zi.
Un moment-cheie pentru familie a fost găsirea unui loc de muncă de către Victoria. A avea un serviciu înseamnă stabilitate financiară, dar și ceva la fel de important – demnitate, independență și sentimentul că îți recapeți controlul asupra propriei vieți.
În această perioadă, sprijinul comunității și al organizațiilor umanitare a avut un rol esențial.
„Cel mai mare sprijin au fost oamenii. Puțin câte puțin, m-au ajutat să mă regăsesc și să înțeleg că trebuie să merg mai departe pentru copiii mei”, spune Victoria.
Încă din primele zile în Moldova, familia a fost sprijinită de echipele mobile multidisciplinare ale Terre des hommes Moldova. De la începutul războiului și sosirea refugiaților, aceste echipe – formate din asistent social, psiholog și animatori – ajung în comunitățile care găzduiesc refugiați pentru a oferi sprijin psihosocial, de protecție și asistență practică, direct acolo unde trăiesc familiile aflate în situații de vulnerabilitate.
Pentru familia Victoriei, acest lucru a însemnat sprijin psihologic la timp și activități sigure pentru copii. Psihologul a oferit un spațiu în care atât mama, cât și copiii au putut vorbi deschis despre frică, incertitudine și schimbare.
„La Terre des hommes am întâlnit oameni care au crezut în mine în momentele în care eu însămi nu mai aveam puterea să cred”, spune Victoria.
Pentru ea, acest sprijin a însemnat mai mult decât ajutor practic.
„Când ești singur cu doi copii într-o țară străină, oameni precum cei din echipa de la Terre des hommes sunt ca un far. În ochii lor m-am văzut uneori mai puternică decât mă simțeam eu însămi.”
Creativitatea a devenit o parte importantă a procesului de adaptare a copiilor. În medii sigure și de susținere, aceștia participă cu regularitate la activități de desen și pictură, iar aceste momente îi ajută să-și recâștige încrederea și sentimentul de siguranță.
Victoria spune că unul dintre cele mai importante momente a fost când a realizat că trebuie să își regăsească încrederea în sine: „În august 2022 am înțeles că viața mea și a copiilor mei este în totalitate în mâinile mele.”
Sprijinul practic a contribuit, de asemenea, la progresul familiei. Cu ajutorul asistentului social, au primit sprijin pentru a achiziționa o tabletă, astfel încât copiii să poată continua școala fără întreruperi.
Astăzi, copiii sunt activi și implicați nu doar în activități școlare. Dania practică kickboxing, iar Melania face gimnastică.
„Copiii sunt recunoscători pentru cerul pașnic și pentru faptul că avem un acoperiș deasupra capului”, spune Victoria. „Au propriul pat, propriul birou pentru școală și chiar animale de companie – pisica Lizocika și câinele Jessie.”
Milania participă cu multă pasiune la gimnastică estetică și artistică și a reprezentat ATO Găgăuzia și Republica Moldova la competiții internaționale în România și Bulgaria, unde a obținut locuri premiante. Dania, la rândul lui, practică kickboxing de mai bine de trei ani și îl vede pe antrenorul său ca pe un mentor.
În timp, Victoria a început să se implice activ în viața comunității. Printr-un proiect susținut de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), ea organizează activități socio-recreative și evenimente de art-terapie menite să sprijine integrarea refugiaților ucraineni în comunitatea locală.
Este mediator în ATO Găgăuzia în cadrul rețelei Ukrainian Women Refugee Network „Female Support Force” și face voluntariat în cadrul Crucii Roșii din Comrat, unde organizează activități sportive și artistice pentru copii în taberele de vară, precum și în cadrul organizației ProEuropa.
Dorind să îi ajute și pe alții care trec prin experiențe dificile, Victoria a decis să studieze psihologia.
„Psihologia m-a interesat încă din adolescență. Am crescut practic orfană, iar bunica mea m-a învățat să iubesc viața indiferent de circumstanțe și să merg mereu înainte.”
În 2025 a devenit studentă la Universitatea de Stat din Comrat, la modulul psiho-pedagogic.
„Am înțeles că, învățând să mă cunosc pe mine însămi, pot face lumea puțin mai bună în fiecare zi.”
În viața de zi cu zi, familia încearcă să păstreze obiceiuri simple care îi ajută să rămână uniți.
„Cele mai fericite momente sunt cele petrecute împreună, în familie. La masa de seară fiecare povestește despre momentele din zi care l-au impresionat cel mai mult. Așa învățăm să observăm lucrurile bune din fiecare zi.”
Drumul familiei nu este încă ușor. „Nu pot spune că viața noastră s-a așezat complet. În fiecare zi trebuie să lupt pentru fiecare oportunitate.” Dar, pas cu pas, Victoria și copiii ei își reconstruiesc viața.
Iar povestea lor arată că sprijinul venit la momentul potrivit poate deveni punctul de plecare pentru un nou început.
