După ce au ajuns într-o zonă sigură, Yana și Anastasia, psihologi ai Fundației Terre des hommes în Ucraina, au relatat din experiența lor și au descris situația actuală a copiilor din Ucraina:
"Înainte de începerea ostilităților în Ucraina, lucram cu grupuri de tineri pe subiecte legate de abilități generale (competență psihosocială), rezistență la stres și team building, în localitățile de lângă linia de contact. Necesitățile de bază ale copiilor erau asigurate, aveau acces la apă, hrană și medicamente. În aceste condiții le puteam asigura ușor o bunăstare psihosocială.
În ultimele 13 zile, viața oamenilor din țara noastră a fost răsturnată cu susul în jos. Membrii echipei Tdh s-au străduit să salveze viețile lor și ale celor apropiați, și noi la fel. Stăteam cam tot timpul în adăposturi, protejați de bombardamente, fără apă, curent electric, telecomunicații și nu ne simțeam în siguranță.
Unii dintre noi au încercat sa ajungă în zonele sigure din țară, lăsându-și în urmă familiile și casele. Pe drum am văzut panică, chiar indiferență și violență din partea unor oameni. Ne-am simțit abandonați, fără adăpost, rupți de viața noastră de până acum. Suntem în siguranță numai datorită susținerii din partea celor dragi, a Fundației Terre des hommes și a eforturilor noastre. Dar nu știm ce va fi mâine, suntem îngrijorați în permanență.
Cât despre părinții și copiii care sunt evacuați din orașele bombardate, situația lor este groaznică- și folosim cuvintele cele mai blânde. Am văzut mame care își dădeau copiii în grija unor străini pentru că nu mai aveau loc în trenul de evacuare pentru refugiați; copii care dormeau pe străzi pentru că nu mai găseau locuri în adaposturile temporare; copii despărțiți de părinți, părinți care își rugau prietenii și rudele să ia cu ei și copiii lor pe rutele de evacuare, și pur și simplu își ”aruncau” copiii în trenuri, mașini și autobuze.
Am văzut copii evacuați împreună cu părinții lor, mergând pe drum zile în șir în zone periculoase unde se trăgea cu arma. Sunt multe blocaje în trafic pe șosele și este imposibil sa alimentezi mașina cu carburanți. În ce privește evacuarea cu trenul, copiii și părinții stau ore în șir la coadă, înghețați de frig, așteptând trenul. Dar prioritate au acum mamele cu copii mici. Părinții cu copii mai mărișori uneori nici nu ajung sa urce în tren după ce au așteptat la rând. În unele localități cu gări nici nu sunt adăposturi și nu au cum să se protejeze în cazul unui bombadament.
Suntem foarte îngrijorați pentru ceilalți colegi ai noștri cu care am pierdut contactul de mult. Orașele unde stau ei au fost bombadate zile în șir. Acolo nu mai este curent electric, apă, rețea de gaze sau de telefonie. Singurul mod de a primi informații este radioul. Autoritățile ucrainene cer trupelor rusești să respecte încetarea focului pentru ca Ucraina să poată evacua civilii sau măcar sa le distribuie provizii și ajutor umanitar. Dar deocamdată aceste încercări nu au avut succes. Sperăm că colegii noștri vor fi în siguranță.
După ce am ajuns într-o zonă sigură, am încercat să intrăm în contact cu beneficiarii noștri, dar din păcate mulți nu pot fi contactați. În regiunile unde sunt ei se dau lupte crâncene. Un singur tânăr a reușit să ia lagătura cu noi. Este în localitatea Zolote din Luhansk. El și familia lui nu pot pleca din oraș deoarece este mult armament în zonă și bombardamentele nu încetează. Nu este apă în acel oraș și sunt probleme cu proviziile de hrană, conexiunea la internet este posibilă doar foarte rar. Aceasta este situația în multe orașe și sate.
În acest moment nu se pot asigura necesitățile de bază ale copiilor din localitățile unde se dau lupte. Copiii stau în subsoluri de două săptămâni. Dar subsolurile nu sunt adaptate pentru locuit: nu există condiții sanitare, nu sunt toalete (copii merg la toaletă folosind găleți, pe care părinții nu le pot goli afară din cauza bombaramentelor). În unele subsoluri nu au nici apă, părinții își spală copiii cu cârpe umede și șervețele.
Situația stocurior de alimente este și mai dificilă. Nu se mai găsește mâncare pentru copii în magazine, s-au terminat și proviziile cumpărate anterior. Dacă părinții reușesc să găsească hrană, aceasta nu este tocmai potrivită pentru copii: îi doare stomacul, fac constipație, și de aceea copiii țipă și plâng mai tot timpul.
Copiii mai mari mănâncă numai tăiței și cereale, gătite de părinți la multicooker/ aparate de gătit electrice, atâta timp cât mai este curent electric în adăposturi. Rezervele de alimente se termină repede, iar părinții nu pot să primească ajutorul umanitar distribuit în comunitate din cauza bombardamentului continuu la punctele de distribuție a hranei.
Deoarece trăiesc în adaposturi unde este mucegai și praf pe pereți, copiii se îmbolnăvesc, le curge nasul, tușesc, au febră, fac infecții respiratorii virale, bronșită, și nu au medicamente.
Aspectul pozitiv este că părinții, vecinii și rudele sunt uniți, se susțin și se ajută unii pe alții, împart între ei tot ce au.
Copiii reacționează diferit la stres. Unii dorm în timpul bombardamentelor, alții își fac griji pentru părinții lor și nu îi lasă să meargă nicăieri, nici măcar să se miște. Pentru unii copiii este de ajuns să socializeze cu cei de vârsta lor. Cei mici încep să plângă, acoperindu-și ochii și urechile.
Părinții sunt într-un stres permanent din cauza bombardamentelor neîncetate. Nu mai au energie să le asigure susținere psihologică copiiilor. Copiii se tem, zgomotele puternice le produc atacuri de panică și nu știu cum să se comporte în aceste situații. În general, în acele momente copiii nu reușesc sa își amintească acele abilități psihologice elementare de autoajutorare pe care le au .
Se poate oferi susținere și ajutor psihologic numai atunci când sunt asigurate necesitățile de bază.
Cât despre acordarea de ajutor psihologic la distanță, în unele adăposturi nu există semnal la telefonul mobil. Probabil semnalul apare numai când se opresc bombardamentele și oamenii ies la suprafața, cu telefonul încărcat.
Acum, din păcate, starea psihomentală a rămas în plan secundar. Nevoile fiziologice au devenit prioritare: hrană și somn. Și nevoia de a se simți în siguranță."
***
Terre des hommes a oferit servicii copiilor și familiilor din Ucraina din 2015, în special ajutor psihosocial. Fundația Tdh este prezentă cu un birou în Kiev, unul în Mariupol și al treilea în Severodonetsk.
Tdh creează acum echipe mobile în Moldova, Romania și ungaria pentru a oferi sprijin familiilor din Ucraina. Vă rugăm oferiți sprijin prin donații aici.
