Migrația pentru muncă din Republica Moldova, care înregistrează o nouă intensificare după pandemia COVID-19, generează noi fenomene sociale și comportamentale, printre care și fenomenul familiilor transnaționale. Fenomenul familiilor transnaționale și al copiilor rămași acasă în urma migrației pentru muncă este un fenomen deja cunoscut în Republica Moldova căruia i s-au dedicat mai multe studii și cercetări pe teren, iar autoritățile publice au dezvoltat politici și instrumente de intervenție pentru gestionarea cât mai eficientă a acestuia. Au fost elaborate diverse documente strategice, precum Strategia pentru protecția copilului pe anii 2014-2020, a fost perfectat cadrul normativ prin lansarea legii nr. 140 din 14.06.2013 „Privind protecția specială a copiilor aflați în situație de risc și a copiilor separați de părinți”, au fost dezvoltate mai multe servicii sociale prestate la nivel de comunitate de către asistenții sociali, psihologii școlari etc. Or, gestionarea cât mai eficientă a acestui fenomenul devine din ce în ce mai importantă în situația în care, pe fundalul proceselor de globalizare, fenomenul migrator va înregistra o intensitate și mai mare, iar fenomenul familiilor transnaționale și al copiilor rămași acasă va deveni și mai răspândit și va căpăta noi forme de manifestare care poate genera noi riscuri sociale.
Din acest considerent, Academia de Studii Economice din Moldova, în parteneriat cu Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Institutul Ucrainean de cercetări sociale Oleksandr Yaremenko, au inițiat o cercetare a familiilor transnaționale și a copiilor rămași acasă a căror părinți sunt plecați la muncă peste hotare. Cercetarea reprezintă un studiu calitativ (interviuri aprofundate și focus-grupuri petrecute cu copiii, adulții și reprezentanții autorităților publice) și nu se axează doar pe problemele de bunăstare, dar cuprinde și aspecte precum educația sau accesul la serviciile de educație, sănătatea și accesul la serviciile de sănătate, starea psiho-emoțională a copiilor, procesul de socializare și integrare socială etc.
În general, migrația contemporană din Republica Moldova, care a intrat în următoarea fază de maturitate, poate fi privită drept o provocare pentru coeziunea socială la nivel de comunitate, precum și pentru integritatea instituției familiei. Totodată, fenomenul familiilor transnaționale și a copiilor rămași acasă devine tot mai răspândit. La începutul anului 2021, potrivit anchetei CER-103 (Copii aflați în situație de risc și copii separați de părinți), numărul total al cazurilor de copii separați de părinți aflați la evidența autorităților publice locale a constituit 34.107, din care 24.763 de copii erau din mediul rural. Din aceștia, 29.186 - 21.684 din mediul rural și restul din mediu urban - sunt copii ai căror ambii părinți/unicul părinte se află temporar de peste hotare.
Trebuie menționat faptul că migrația afectează, în primul rând, echilibrul familial care se răsfrânge puternic asupra echilibrului psihologic al copiilor și al soțiilor sau soților rămași acasă ori plecați în lume, pentru a‐și asigura traiul lor și al familiilor lor. Fenomenul familiilor transnaționale face ca membrii familiei „să se transforme în două străinătăți”, căci aceștia nu se mai pot vedea, nu se mai pot auzi, nu se mai pot simți.
Efectul de înstrăinare pe care‐l induce migrația influențează puternic dezvoltarea psiho-emoțională a copiilor rămași acasă, sănătatea, educația și socializarea lor. Impactul psihologic al migrației părinților asupra copiilor rămași acasă se caracterizează prin sentimentul de singurătate, lipsa afectivității, deprivare emoțională, acestea fiind însoțite de maturizarea precoce, anxietatea și frica de un eventual divorț al părinților. Aceasta influențează negativ dezvoltarea personalității copiilor. Ei devin frustrați nu doar din cauza imposibilității de a primi afecțiune, ci și de a o oferi. Starea psiho-emoțională tensionată prin care trec acești copii generează dereglări și maladii, iar volumul crescut de responsabilități cauzează surmenajul psihic și fizic, iar, în consecință, apar diverse patologii. Migrația părintelui/lor compromite regimul alimentar și echilibrul nutrițional al copiilor. Copiii se alimentează insuficient și incorect, fapt care își lasă amprenta asupra apariției și dezvoltării unor maladii. De asemenea, crește riscul formării unor condiții anti-sanitare.
Finalitatea cercetării poate fi considerată analiza diverselor practici de succes aplicate în țările europene care ar contribui realmente la minimizarea efectelor negative ale fenomenului familiilor transnaționale și a copiilor rămași acasă în urma migrației pentru muncă a părinților, formularea de recomandări, precum dezvoltarea unor servicii sociale necesare pentru prevenirea acestor efecte negative, printre care: intervenția psiho-socială pentru prevenirea și combaterea efectelor neglijării; dezvoltarea abilităților și a comportamentelor pro-sociale; ameliorarea conduitei școlare, prevenirea comportamentelor de risc etc.
Dorin Vaculovschi,
Dr. în economie, conf. univ., Academia de Studii Economice din Moldova
