Pe fundal se aude muzică de relaxare, un mix de clape de pian, sunet de apă curgătoare și cânt de păsări. Cei prezenți în sală sunt îndemnați să ia o bucată de plastilină, iar cu ajutorul ei, să dea contur fricii pe care o au. Larisa rupe din plastilina de culoare galbenă, o încălzește bine în palme, iar printr-un joc de degete, face forma unor munți. După ce-și duce sarcina la bun sfârșit, femeia spune: „Deși am ales culoarea soarelui, am modelat din plastilină un lanț de munți. Sunt munții de probleme pe care le am, pot fi chiar și niște vulcani.”
Larisa Tcacenco are 51 de ani și se numără printre refugiatele din Ciorescu care a beneficiat de sesiunile de terapie oferite de specialiștii Tdh Moldova. De câteva ori pe lună, o echipă mobilă, formată din doi psihologi, un asistent social și doi animatori, venea în localitate, oferind asistență familiilor de ucraineni.
Maria Cojocaru, asistentă socială și coordonatoare a Echipei Mobile Centru, ne-a povestit că: „Din start, refugiații erau reticenți când îi chemam la activități. Mai apoi s-au familiarizat cu specialiștii și cu oportunitățile de care pot beneficia. În timp, am simțit că suntem așteptați cu drag la Ciorescu. Am observat că adulții care veneau la întâlniri, au devenit mai echilibrați emoțional, iar copiii lor mai sociabili.”
La începutul lui 2022, când a început războiul în Ucraina, iar orașul în care locuia – Odesa – a început să fie bombardat fără milă, Larisa și-a luat fiica de trei ani și a venit în Moldova. În regiunea Odesa i-au rămas alte două fiice, de 29 și 26 de ani. Iar fiul, de 25 de ani, își apără țara de pe front.
„Chiar la sfârșitul lunii martie, fiul a fost rănit pe front. O mină a explodat, iar el a fost dus la spital cu multiple leziuni. S-a făcut bine și a revenit pe front. Această situație îmi dă mari emoții și stări de stres. Îmi fac griji pentru el, dar și pentru fiicele rămase în țară. Despre toate aceste stări vorbesc cu psihologul. Sesiunile mă ajută să mă echilibrez”, ne-a împărtășit refugiata Larisa Tcacenco.
Între timp, într-o altă sală, fiica Vitalina este implicată în activități distractive, de creație și educative. Micuța, care a atins deja vârsta de cinci ani, are posibilitatea să socializeze cu alți circa 20 de beneficiari, copii atât ucraineni, cât și moldoveni. „Îmi place să vin aici. Jocurile cu animatorii sunt preferatele mele. Împreună modelăm și colorăm”, ne-a împărtășit fetița.
În clădirea Centrului de Tineret a fost amenajat și un Spațiu Prietenos Copiilor, unde copiii se întâlneau cu animatorii Tdh pentru activități și care, de asemenea, are mereu ușa deschisă pentru aceștia, pentru a petrece timpul liber, a se juca și socializa. Acesta a fost dotat cu fel de fel de jocuri, inventar sportiv, materiale pentru activități creative și mobilier. Astfel, în restul zilelor, copiii își dau întâlnire acolo și petrec timpul calitativ. Directoarea Centrului de Tineret și coordonatoare a Spațiului Prietenos Copiilor (SPC), Nicoleta Prițevatîi, susține că tradiția continuă chiar și după încheierea proiectului.
„Proiectul gestionat de Tdh a fost unul dintre cele mai cu impact pentru comunitatea din Ciorescu. Activitățile i-au apropiat pe refugiați și pe familiile băștinașe. Localnicii au devenit mai primitori, iar între unii s-au legat prietenii. Această apropiere s-a produs inclusiv la serile de film, organizate în SPC. Copiii, atât ucraineni, cât și moldoveni, vin împreună cu părinții. Socializează, interacționează sau comentează cele vizionate”, ne-a explicat Nicoleta Prițevatîi.
Un alt spațiu, de această dată pentru mamă și copil, a fost amenajat la ÎMSP „Centrul de Sănătate Ciorescu”. Zona este un loc colorat, în care mamele își alăptează în liniște copiii sau pot să le facă igiena. „Aici găsesc scutece și șervețele umede, primesc inclusiv mâncare artificială pentru bebeluș. Este o încăpere foarte utilă, mai ales pentru că avem mulți bebeluși în comună. Mai am trei copii, iar când erau mici, un asemenea spațiu nu era. Eram pusă în situația în care să le schimb scutecul chiar pe hol”, își amintește Iulia Grițac, mama unui nou-născut.
În cadrul proiectelor Tdh Moldova de răspuns la criza de urgență a refugiaților ucraineni, de câteva ori pe an, refugiații au primit vouchere pentru cumpărături. Acestea erau valabile pentru achiziționarea produselor de igienă și crățenie, haine, rechizite sau medicamente. Larisa Tcacenco, pentru care unica sursa de venit sunt donațiile, spune că voucherele au fost o salvare: „Vitalina își alegea de fiecare dată cărți, dar și haine. Eu sunt hipertonică și am nevoie de medicamente. Din vouchere reușeam să-mi asigur tratamentul pentru două luni”, susține Larisa.
Managementul de caz a fost un alt instrument de lucru, aplicat în proiectele destinate refugiaților. Asistenții sociali au identificat familiile vulnerabile cu copii, pentru care, în baza managementului de caz, au oferit suport individualizat în funcție de nevoile identificate. De exemplu, Vitalina, fiica Larisei Tcacenco, și-a cumpărat haine și încălțăminte.
„Pentru alte familii am cumpărat cărbune și brichete, ca să-și poată încălzi locuința iarna. În alte cazuri, când copiii aveau nevoie de servicii medicale, noi ne ocupam de identificarea instituției medicale, a specialistului, plăteam serviciul, iar mai apoi beneficiarul mergea să facă tratamentul”, a mai adăugat Maria Cojocaru, coordonatoarea Echipei Mobile Centru.
Spații și servicii similare au fost create și în alte localități din țară. În același timp, au intervenit două echipe mobile. Una responsabilă pentru zona de nord, iar alta pentru zona de centru și sud, echipa de specialiști deplasându-se zilnic în comunitățile gazdă cu refugiați din Ucraina, pentru a le oferi suportul necesar. Din mai 2024 Echipa Mobilă Centru și-a încheiat activitatea.
Acest material a fost scris cu suportul financiar al Centrul de Criză și Sprijin al Ministerului pentru Europa și Afaceri Externe al Franței. Opiniile exprimate în articol aparțin Fundației Terre des hommes Moldova și nu reflectă neapărat poziția donatorului.
