Familiile transnaționale sunt familii care trăiesc, în mod obișnuit, în țări diferite și care, în ciuda acestui fapt, mențin legături familiale puternice și, prin urmare, funcționează ca o entitate exemplară (Greschke și Ott 2020) pentru o societate globală reală, funcțională - una care unește performativ apartenența (ca familie) și participarea globală (făcând parte din mai multe societăți). Plecarea la muncă peste hotare se asociază, în mare parte, cu aspirația adulților de a-și satisface necesitățile legate de casă, familie, sănătate, creșterea și dezvoltarea copiilor. Unii adulți pun accent mai mare pe îmbunătățirea calității vieții familiei, alții sunt în căutarea experienței și creșterii profesionale.
Decizia de a pleca peste hotare este una provocatoare și riscantă, implică costuri și beneficii, necunoaștere și schimbare. În majoritatea cazurilor plecării peste hotare părinții nu aveau posibilitatea de la bun început să fie însoţiţi de copii. Astfel, copiii au rămas și continuă să rămână în grija bunicilor sau a rudelor apropiate. Multitudinea de studii existente arată că impactul migrației asupra familiei din țara de origine este complex, multicanal și dependent de context (Démurger 2015). Există mulți factori ce intervin în care experiența migrației poate induce consecințe negative sau, dimpotrivă, migrația părinților poate induce, de asemenea, și consecințe pozitive asupra membrilor de familie din țara de origine.
Indiscutabil este faptul că separarea de persoana dragă implică o durere ce presupune nu o singură emoţie, ci trăiri emoționale intense și variate. Cele mai frecvente emoţii trăite de copii după plecarea părinților sunt: regretul, îngrijorarea, neîncrederea, disperarea, singurătatea, vina, resentimentele, dorul, sentimentul lipsei de sens.
Se constată o schimbare radicală a sistemului de valori, a setului de convingeri referitoare la sine, familie şi lume. Astăzi asistăm la generații de copii și tineri al căror comportament este unul de consumator. Printre copiii ai căror părinți muncesc peste hotare sunt
și dintre care trăiesc sentimentul vinovăției și responsabilității pentru decizia luată de adulți. Este o altă extremă a efectelor – o hiperresponsabilizare, frică și incertitudine în fața viitorului și a întemeierii unei familii pe viitor.
Categoric nu putem neglija și partea cealaltă a monedei privind migrația – efectele pozitive. Vom aplica exercițiul cu „partea plină a paharului”, pentru a privi situația copiilor și a familiilor acestora într-un mod mai productiv, pentru a nu ne simți ca într-o cameră
întunecoasă fără ieșire și lumină, pentru a ne debloca mintea și a găsi soluții.
Realitatea migrației atestă o îmbunătățire a condițiilor de trai pentru cei rămași acasă, achiziția obiectelor necesare pentru un trai decent, posibilitatea unui tratament și menținerea sănătății, asigurarea studiilor copiilor, creșterea gradului de alfabetizare în domeniul tehnologiilor informaționale, dobândirea abilităților de viață independentă, călătorii și vacanțe în străinătate.
A privi holistic migrația ne ajută să acceptăm realitatea și să intervenim în scopul prevenirii și diminuării efectelor negative asupra copiilor rămași acasă, în grija buneilor sau altor reprezentanți legali. O strategie simplă și complicată, în același timp, este strategia satisfacerii necesităților copiilor rămași acasă. Oriunde s-ar afla părinții, prezenți sau plecați la muncă în străinătate, toți copiii au necesități, a căror satisfacere contribuie la dezvoltarea sănătoasă a acestora. În cazul copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, unele nevoi sunt mai accentuate – nevoia de afecțiune, de aprobare, de acceptare, de siguranță, de protecție.
